Trei luni de vară, trei luni de vacanţă, trei luni de boschetărit pe unde am ajuns şi pe unde am apucat, trei luni de distracţie, trei luni de iubit din plin totul şi nimic, ultimele trei luni de vacanţă din liceu.
Ultimul pas. Clasa a 12a. Îmi este frică, foarte frică. După acest an va trebui să ştiu ce voi face cu viaţa mea, viitorul meu şi tot. După acest an vom fi deja oameni mari, studenţi. După acest an vom vedea ce prieteni rămân şi ce prieteni se duc, cu cine vom mai păstra legătura şi cu cine nu, de ce oameni am reuşit să ne apropiem în patru ani de liceu. Mai exact cine va rămâne mai departe alături de noi şi cine nu.
Ultimele şapte zile de vacanţă. Zile de care voi profita, să termin tot ce am început vara asta, mai in grabă aşa, pentru că aceste trei luni clar nu se vor mai repeta şi îmi va fi dor de ele. A fost mai mult decât distracţie şi voie bună, a fost o schimbare clară a mea şi a celor apropiaţi mie, un fel de maturizare. Şi dacă nu aş putea spune asta neapărat despre mine, pot sigur să o spun despre cei din jurul meu pe care i-am observat în detaliu.
Fiecare loc vizitat, fiecare ieşire a rămas o amintire plăcută, şi o experienţă din care am descoperit câte ceva nou. Aş putea spune acelaşi lucru şi despre ieşirile nereuşite. Am cunoscut oameni noi, m-am simţit bine cu ei, unii m-au impresionat, cu unii am păstrat legătura, cu alţii nu. O grămadă de fiinţe umane apar la apusul soarelui şi dispar în zori.
A fost o vacanţă reuşită, exact aşa cum mi-am dorit să fie, şi nu am să cad în butoiul cu melancolie pentru că nu mi-am terminat de jucat rolul, mai am extrem de puţin.
Ştii că fiecare are lumea lui. Totul este să ne înfigem rădăcinile în pământul care ne convine.

Există unii oameni care văd lucrurile aşa cum sunt şi se întreabă "De ce?". Eu văd lucrurile cum ar putea fi şi mă întreb "De ce nu?".

(Timpul închide toate rănile, chiar dacă nu ne scuteşte de câteva cicatrice.)

Member of:


Partener de suferinta: